Bootcamp 2006, Agapia: decembrie 2006

30 ani

Ti-am dat intalnire VIATA

De atata timp te-astept

Azi m-am privit in oglinda

Si-am vazut c-am trait.

Clipe de vis si zile pierdute

Toate stranse in cufar

Clipe de dor si lacrimi trecute

Astazi ma dor.

Anii au zburat

Si la ceas de aniversare

Ma opresc si privesc

Cum trecutul dispare.

Autorul... ati ghicit: Adela.

Azi aniversam Adela

Every little cell in my body is happy... ea e Adela. Ea defineste acest cantecel de tabara. Tot prin ea se defineste si 'lipiciul' perioadei post-tabara. Ea a reusit sa coaguleze cel mai mult comunicarea dintre noi dupa ce ne-am luat serbetul de la Agapia si am plecat la casile noastre.

Aceeasi imagine cu fete cu priviri pierdute (Cosmin stie el la ce ma refer). Pentru cei care nu cunosc scena, undeva in spatele aparatului foto, canta un ilustru menestrel.

O pajiste, doua flori. Pe una o chema Adela (pentru informatii despre cealalta, consultati istoricul blogului).

Aaa... acum vad, mai sunt o multime de flori in 'background'. Dar tre' sa recunoasteti ca nu sunt asa de frumos colorate ca ale noastre!

Exista si o parte studioasa in Adela. Cel putin asa imi lasa impresia poza asta.

Ea merita premiul "cei din urma vor fi cei dintai" aici. Cu acest post, blogul incheie o etapa si trebuie sa intre in alta faza. S-a copt amintirea taberei, si acum trebuie evitata noastalgia. Asa ca... la treaba copii! Sa ne dezvoltam mai departe, nu sa lancezim asa cum avem tendinta naturala sa facem.

LA MULTI ANI, ADELA!

Si ca sa inchei intr-o cheie binecunoscuta:

VOM REUSI IN TOT CE NE DORIM!

Elida si Cristi, adica Dragan's

Doua celule de nedespartit; un mini-câmp inimos intr-un camp inimos.

Neagra-i cafeaua de ne deschide ochii. Nu ca Andy nu ar fi avut si el rolul lui la capitolul asta.

Iete la ei ce ochi mari au facut!

Seara de mima si soseste italienesti.

Cine mai stie ce mima Cristi aici? Repede, sariti cu amintirile. V-am transportat inapoi in timp, am facilitat regresia, asa ca unul trebuie sa-si aminteasca.