Ana are flori de mere

Alta floare (nu la ureche) a campului de la Agapia. Aici asezata chiar pe pajiste.


Exercitii, exercitii, exercitii. Mama dezvoltarii personale.


Pierduta in ochii... in valurile muzicii.


Asemenea... sfasiau unii niste inimi cu chitara lor pe acolo.


Cum spuneam cu exercitiile alea.


La petrecerea de "Adio! Dar raman cu tine!" o fost stransa in brate de flacaii din ograda.


Sa fi vorbit despre chiromantie? Cine mai stie, ce mai conteaza?


Aici se incheie pictorialul unei luptatoare indarjite in batalia dezvoltarii personale. O fi tanara, dar toti avem cate ceva de invatat de la ceilalti. Iar de la Ana cred ca avem ce invata. Pune mailurile pe noi, ca unii chiar te asculta/citesc in continuare!

Si nu in ultimul rand: LA MULTI ANI pentru saptamana trecuta!

PS - o fiinta a simtit nevoia sa mai adauge ceva la capitolul Ana; nu meritul nu e al meu...

FATA

In camera goala doar timpul ramane
Sufletul ticaie ca un gong al vremii
Ploaia de-afara a sters clipa uitarii
Lacrimi fierbinti razbat pe o geana.

Plange uitat in camera goala
Al fetei suflet de-aseara
Aripa-i franta o tine sub barba
Lacrimi fierbinti pe obraz ii coboara.